Bengal

De unde vine

Bengalul a apărut în Statele Unite, în a doua jumătate a secolului XX, din încrucișarea pisicii leopard asiatice, o felină sălbatică mică, cu pisici domestice. Pisicile de azi sunt la multe generații distanță de strămoșul sălbatic și sunt pisici domestice obișnuite, dar au păstrat aspectul și o parte din energie.

Cum arată

Are corp musculos și lung, picioare puternice și o blană scurtă, foarte deasă, cu pete (rozete) sau model marmorat. La multe exemplare blana are un luciu aparte, ca și cum ar fi presărată cu sclipici. Culorile cele mai cunoscute sunt maro-auriu, argintiu și variantele „snow”, deschise la culoare.

Temperament

Bengalul e una dintre cele mai active rase. E curios, inteligent, învață repede trucuri și deschide uși și sertare. Multor exemplare le place apa și se joacă la robinet sau în bol. Nu e o pisică pentru o casă în care stă singură toată ziua: plictisită, își găsește singură ocupații, de obicei distructive.

Îngrijire și mediu

Blana e ușor de întreținut: un periaj pe săptămână ajunge. Efortul e în altă parte: are nevoie de joacă activă în fiecare zi, de ansambluri înalte pe care să se cațere și de jucării de inteligență care o țin ocupată când ești plecat. Mulți Bengali beau mai bine din apă curgătoare, deci o fântână e o idee bună.

Sănătate

E în general o rasă robustă, dar are câteva afecțiuni cunoscute: cardiomiopatia hipertrofică (HCM), o boală de inimă, o formă de atrofie progresivă a retinei (PRA-b) și deficitul de piruvat-kinază (PK-def), o formă de anemie. Pentru ultimele două există teste genetice; întreabă crescătorul de rezultatele părinților.

Hrană

Fiind foarte activ, Bengalul are nevoie de o hrană bogată în proteine de origine animală. O rețetă din categoria Premium, cu carne numită pe primul loc, îi acoperă bine nevoile. Porțiile se ajustează după activitate: un Bengal sterilizat și mai leneș se îngrașă ca orice altă pisică.